Înscris de UNESCO, în 2017, în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității, Mărțișorul reprezintă un obicei străvechi, răspândit pe întreg teritoriul țării noastre, practictat și în Bulgaria, Macedonia și Republica Moldova, țări alături de care România a depus un dosar multinațional pentru integrarea acestei tradiții în patrimoniul universal, sub numele Practici culturale asociate zilei de 1 martie.

          Transmisă încă din Antichitate, tradiția legată de 1 martie „Capul de primăvară”, cunoaște diverse forme și practici, cu specific zonal, dar și caracteristici și funcții comune. Cu toții asociem „Mărțișorul”, „Marțul”, „Mărțugul”, „Mărțicul” etc. cu șnurul roșu și alb, pe care profesorul Ion Ghinoiu îl descrie ca pe o funie a timpului pe care o toarce însăși Dochia. Anotimpurile de bază ale calendarului popular – iarna și vara – sunt împletite, deci, inseparabile (iarna – albul, zăpada, gerul, puritatea; vara- roșul, dogoare, soare etc.), așa cum, după unii cercetători, inseparabile sunt și cele două principii masculin și feminin, regăsite în cele două culori (albul – asociat înțelepciunii masculine; roșu – asociat sângelui, vieții, deci femininul).

      Indiferent de semnificații, șnurul împletit din fir alb și roșu, căruia i se adaugă și pandantive simbolice (în vechime se foloseau monede), îndeplinește niște funcții comune: funcția protectoare (într-un prag temporal important – marcând venirea primăverii), funcția socială, identitară și de patrimonializare (românii, identificându-se cu această tradiție și încercând să o păstreze), funcția afectivă (mărțișorul se dăruiește unor persoane dragi), și chiar o funcție economică, generată de comerțul cu aceste mici obiecte speciale.

            Și dacă tot am evidențiat funcția identitară și economică, cred că este important să achiziționăm mărțișoare confecționate cu migală de meșteri artizani, artiști plastici sau oameni creativi cu pasiune pentru tradiție.

          Plecată să fac o prospecție a târgurilor pentru a putea să vă recomand câteva locuri de unde puteți cumpăra astfel de mărțișoare, duminică, am avut surpriza să constat o forfotă de nedescris în toate aceste zone – lucru care m-a bucurat nespus de tare. La Muzeul Țăranului Român coada pentru intrare se întindea pe zeci de metri, la Muzeul Satului abia puteai parcurge aleile, iar la Dichisar cu greu ajungeai să vezi minunatele obiecte. Dacă încă nu ați găsit mărțișorul pe care doriți să-l oferiți (sau poate un cadou pentru 8 Martie), vă recomand să vă aruncați un ochi pe la aceste târguri, deschise și în zilele următoare.

Articole similare care s-ar putea să îți placă: