Timpul curge intr-o singură direcție, fără oprire și fără întoarcere, dar omul a găsit modalități să transforme linearul timpului într-un cerc, tăind într-un punct linia și făcând-o un colac numit AN. Punctul acela a diferit de-a lungul istoriei omenirii, rezultând calendare solare, calendare lunare, bisericești sau calendare civile, dar toate au ceva in comun: repetabilitatea, aceasta devenind, în timp, principala trăsătură a obiceiului. Există, astfel, obiceiuri care dau timpului vârstă, punând viața omului în acord cu ritmul cosmic și terestru.

            Obiceiurile de iarnă au legătură cu înnoirea anuală a timpului, cu momentul în care acesta, îmbătrânit și degradat, moare pentru a renaște, fiind, astfel, nemuritor. Sincretismul religios, suprapunerea sărbătorilor creștine peste cele păgâne, mutațiile folclorice favorizate de oralitate, factorii istorici au făcut ca aceste obiceiuri să capete diverse conotații și forme sau specificuri regionale. De exemplu, în Jocul Caprei există ritualuri comune - omorârea, bocirea, înmormântarea şi învierea caprei, ca semn al reînnoirii anului. Dar numele ei diferă de la o zonă la alta. Ea poate fi Cerbul, Turca, Borita sau Brezaia.

            Jocul Ursului, specific mai ales pentru zona Moldovei, simbolizează, de asemenea, moartea și reînvierea naturii, dar este practicat și pentru că ursul era considerat un animal înzestrat cu calități magice pozitive și cu puteri tămăduitoare.

            Toate dansurile, indiferent de masca sub care sunt ascunși practicanții, au un caracter ritualic, care purifică și însoțite fiind de urări, strigături, zgomote produse de diferite obiecte, deschid calea binelui care învinge răul. Măștile sunt de o diversitate uimitoare, mergând de la cele de animale, la cele de draci, de chipuri schimonosite, de mire și mireasă, de irozi, împărați sau chiar moartea. Cu cât sunt mai urâte, cu atât mai mare putere au să sperie și să alunge spiritele rele.

               Cu timpul, toate aceste tradiții și-au pierdut din sacralitate, din elementul mitic, devenind mai mult un spectacol, un teatru popular, dar chiar și așa, îndemn cât mai mulți oameni să caute să vadă cu atenție ce se ascunde în spatele acestor obiceiuri, întorcându-se, din când în când, la relația omului cu cosmicul și terestrul.

 „Sa fiți voioși,
Totdeauna sănătoși,
Ca merii, ca perii
În mijlocul verii,
Ca toamna cea bogată,
De toate îndestulată!"

Mai jos găsiți o serie de fotografii de la evenimentul de duminică: