V-am promis o poveste despre o regină și castelul său, așa că trebuie să știți, încă de la început, că acesta a fost materializarea dorințelor ei și chiar și a personalității sale complexe. Regina noastră avea o fire curioasă, ambițioasă, deschisă către nou și un temperament dinamic. Astfel, întreaga reședință pune în valoare personalitatea Reginei Maria, regăsind aici o împletire de stiluri arhitecturale, elemente orientale, câteva naționale, fiind pusă în evidență originalitatea acestui stil eclectic. Construit în deceniul 3 al secolului XX, Palatul nu reprezintă singura atracție de la reședință. Acolo se găsește și un minaret, grădina botanică, o sală a fumătorilor, o pivniță, o chilie mănăstirească, un izvor de apă și mai multe vile rezidențiale.
Povestea de „dragoste” dintre Regina Maria și Domeniul de la Balcic este una tare specială, putem spune…dragoste la prima vedere „Am avut ca o simţire că locul acesta mă aştepta dintotdeauna pe mine, ori trăisem totdeauna în aşteptarea lui”. Iar această dragoste a fost atât de puternică, încât Maria și-a dorit ca inima ei să fie depusă la Balcic după moartea sa. Iar acest lucru s-a întâmplat parțial, căci, între 1938 (când a murit Regina Maria) și până în 1940 (când Cadrilaterul a fost pierdut de România) lucrurile s-au întâmplat după dorința sa. Din 1940, inima ei a fost mutată la Castelul Bran. Din 1974 a fost adusă la București, făcând parte din tezaurul național al Muzeului Național de Istorie a României, iar din 2015, a fost mutată la Peleș.