Voi vorbi strict din perspectiva experienței mele, însă sunt convinsă că toți cei care vor ajunge acolo, vor simți măcar o parte din trăirile pe care urmează să le descriu în articol. Am ajuns acolo într-o după-amiază de septembrie, când ziua făcea loc unei seri cu o răcoare blândă de început de toamnă, iar cerul părea că ia foc. Cum am coborât din mașină m-a izbit liniștea. La doar câțiva kilometri de agitația șoselei naționale, timpul părea că stă în loc, și totul se mișcă cu încetinitorul. Pentru minutele acelea cât am fost acolo, înconjurată de frumoasele animale, de aerul acela curat, de frunzele galbene, de toată natura care mă îmbrățisa, viața mea de zi cu zi...a luat o pauză. Am fost într-o cu totul altă lume, în cu totul alt film, o experiență pe care numai un asemenea loc ți-o poate oferi... cu adevărat un loc de poveste. Cum treci de gardul ce desparte lumea reală(parcarea) de lumea de poveste, se deschide o priveliște ce-ți taie răsuflarea. Este un tablou pentru care ai perspectiva necesară să-l vezi în toată splendoarea lui, dar care, totodată, îți permite să simți că faci parte din el. Singurele elemente dinamice din această imagine statică sunt frunzele care zboară din când în când și mersul calm, imperial al unui zimbru sau al unui cerb. Se mai dinamizează un pic atmosfera când căprioarele sau cerbii tineri îți simt prezența si vin din depărtare către gardul care vă desparte de lumea lor. Este o senzație extraordinară atunci când au libertatea să aleagă ei să se joace cu tine, să te simți, cumva, tu captiv și ei în libertate, senzație pe care ți-o dau hectarele de teren pe care se întinde casa lor - pădurea. Nu găsesti pe partea stângă a locului nici măcar o secundă trăirea de grădină zoologică. Este drept că dacă întorci capul spre dreapta vei vedea câteva cuști, care, poate, ar fi bine să dispară, cu toate că sunt generoase si ele ca spațiu, dar tot captivitate este...