8.08.2022
Mănăstirea Hurezi
Mănăstirea Hurezi este un lăcaș de cult foarte important pentru tot ceea ce reprezintă arta și arhitectura bisericească românească și ortodoxă, căci este cel mai vast și mai impresionant complex monahal ridicat în zona Balcanică în secolul al XVII-lea. Marele ansamblu de la Hurezi este și cel mai întins din țara noastră și a fost ctitorit de domnitorul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, între anii 1691-1703. Este semnificativ pentru epoca brâncovenească, Mănăstirea Hurezi, fiind în fapt, prin pictură, arhitectură și sculptură, o capodoperă a acestui stil, o sinteză artistică extraordinară
În perioada secolului al XVII-lea, au loc numeroase schimbări politice în tot spațiul românesc: în Transilvania, regimul de dominație otomană este înlocuit de regimul habsburgic, iar în Moldova și în Țara Românească, influența Imperiului Otoman este din ce în ce mai apăsătoare, urmând ca la început de secol XVIII să fie instaurat un regim fanariot. Totuși, domnitorii români de final de secol XVII încearcă să mențină o oarecare autonomie și să caute soluții antiotomane.
Astfel, toate aceste aspecte politice au avut, desigur, înrâurire și în domeniul vieții culturale și artistice. Veacul al XVII-lea este marcat de rolul deosebit de important al cărturarilor, care vor muta accentul de pe teocentrismul medieval pe antropocentrismul realist, pragmatic, demers care va aduce câteva modificări și artei. În decursul acestui secol, arta medievală cunoaște un declin accentuat, însă cea laică, nu se manifestă încă cu toată puterea. Influențele manierismului și ale barocului apusean îmbracă la noi o formă ortodoxă. Momentele de maximă eflorescență culturală și artistică din Țara Românească sunt cele din timpul lui Matei Basarab și cele din perioada luiConstantin Brâncoveanu, asupra căruia voi pune mai mare accent în articolul de azi. Desigur că fiind studentă la istoria artei, voi pune mare accent și pe pictura bisericii și pe tot ceea ce reprezintă stilul brâncovenesc, raportându-mă la Hurezi.
Odată cu înființarea lăcașului de cult, ia naștere și școala de pictură de la Hurezi, la finalul secolului, putând vorbi de o nouă direcție, de un nou suflu în pictura românească.
Un dinamism aparte, scenele cu multe personaje, dar, mai ales, faptul că zugravii au înțeles ce ar trebui să surprindă din momentul reprezentat de domnia lui Constantin Brâncoveanu, au făcut din aceștia deschizători de drumuri în ceea ce va desemna ulterior stilul brâncovenesc. În acest sens, putem aminti trei scene semnificative: Judecata de Apoi, dar mai ales, Viața Împăratului Constantin și Bătălia de la podul Milvius, acestea având un rol politic important, prima întărind ideea de creștinătate a românilor și a domnitorului, un act de ostilitate împotriva dușmanilor crucii, turcii, iar a doua amintind de Căderea Constantinopolului, întârindu-se aceeași idee.
O sculptură bogată, cu detalii de exuberanță a decorului întâlnim în această perioadă la sud de Carpați, una specifică stilului neoromânesc, manifestată în balustrade, pisanii, portaluri, coloane etc. Fusurile coloanelor, la început doar răsucite (în torsadă) , cum regăsim și la palatul Mogoșoaia, mănăstirea Antim sau biserica Sf. Gheorghe Nou, încep treptat să fie din ce în ce mai decorate, înflorate, motivele vegetale transformându-se în niște ghirlande împletite. Alături de motivele vegetale, sunt folosite tot mai des în sculptura din Țara Românească, motivele zoomorfe, care de multe ori decorează balustradele traforate.
În ceea ce privește arta metalelor, odată cu regimul habsburgic, în Transilvania apare o criză a breslelor specializate în acest domeniu, care se găseau, în acest context, în concurență cu cele vieneze. O soluție evidentă era debușeul spre Țara Românească. Românii din sudul Carpaților comandau cădelnițe, anafornițe, candele, ferecături și multe alte obiecte de inventar liturgic și nu doar. Cererea mare face ca și acest domeniu să evolueze, ornamentația devenind mai bogată, dezvoltându-se tehnici noi – poleirea cu aur, încrustrări de pietre deosebite etc. Unul dintre marii comanditari ai acestor piese transilvănene a fost chiar domnul Țării Românești – Constantin Brâncoveanu, care îi comandă în primul deceniu al secolului al XVIII-lea lui Sebastian Hann o ferecătură excepțională, pe care a dăruit-o mănăstirii Hurezi.
Un loc care merită văzut!
Trecând peste toate aceste detalii artistice, pot spune, ca un simplu călător aflat în vacanță, că dacă vă găsiți în superba zonă vâlceană în care se află mănăstirea, merită să vă luați un ceas de răgaz pentru a vă încărca cu energia bună de aici. Curtea plină de flori parfumate, liniștea, păzită parcă de dealurile ce înconjoară tot ansamblul religios și cultural, încărcătura istorică, albastrul boltei pridvorului, aspectele artistice, fiecare în parte reprezintă un motiv pentru care să ajungeți aici!
