11.04.2022
Moldovița
Ce a însemnat secolul al XVI-lea? O continuitate a stilului moldovenesc?
Desigur că mănăstirile bucovinene sunt renumite, iar frescele exterioare sunt inegalabile, dar fiecare dintre acestea are în spate o poveste mult mai amplă, poveste despre care mi-am dorit să aflu și despre care îmi doresc să discut cu voi prin intermediul acestui articol. Ca să înțelegem mai multe despre Moldovița, trebuie să ne uităm puțin în urmă, pentru a observa ce a fost înainte de acest fenomen al bisericilor pictate pe exterior, așa că vom începe discuția de astăzi, pornind de la ce a însemnat secolul al XVI-lea pentru arta și arhitectura moldovenească.
Secolul al XVI-lea a reprezentat pentru arta și arhitectura moldovenească o epocă de înflorire și de prestigiu, dar și o etapă de consolidare a stilului moldovenesc, ce își punea bazele cu un secol în urmă. Ștefan cel Mare este cel care patronase acest proces, fiind un iubitor de cultură, orientată în domeniul ctitoriilor, iar poate cea mai reprezentativă în acest sens, rămâne Mănăstirea Neamț, ce va sta ca sursă de inspirație pentru ctitoriile de secol XVI, precum Probota, Humor, Moldovița, Bistrița etc.
Se poate vorbi chiar despre o continuitate a stilului moldovenesc, dezvoltată linear și pe parcursul secolului despre care discutăm, neproducându-se mari modificări în arhitectura românească a perioadei celor două secole. Probabil că această continuitate are legătură și cu faptul că multe dintre ctitoriile desăvârșite în secolul al-XVI-lea sunt începute de Ștefan cel Mare în secolul al XV-lea, și finalizate de urmașii săi la tron în secolul despre care discutăm, fiind pictate, toate, după moartea sa. De evidențiat este faptul că prestigiul domnului moldovean a fost atât de mare și realizările sale atât de marcante pentru acea perioadă, încât descendenții săi nu și-au permis să se abată de la acest stil consacrat în construcția noilor ctitorii.
Se poate observa o continuitate a stilului moldovenesc și când vorbim despre Moldovița lui Petru Rareș?
Petru Rareș, fiul natural al lui Ștefan cel Mare, dar nelegitim, a încercat să își consolideze autoritatea domnească, implicându-se activ în politica internă, dar și în cea externă, cu atât mai mult cu cât Imperiul Otoman se afla la acea vreme sub stăpânirea lui Soliman Magnificul și fiind, deci, în plină ascensiune. Tot pentru a-și impune personalitatea și ideologia, Petru Rareș simte nevoia de a se implica și în domeniul cultural, asemena tatălui său, păstrând încă o influență medievală și o dorință de conservare a unui stil arhitectural solid, dar, în același timp, fiind într-o relație bună cu Transilvania și având deschidere către Occident, Petru Rareș reușește să poată fi încadrat în categorie „omului nou al Renașterii”, abordând o mentalitate mult mai deschisă și putând fi considerat, prin faptele sale, un conducător al unei epoci de tranziție, un pas mai aproape de modernitate.
Pe lângă activitatea politică și economică intensă, Petru Rareș va avea și o activitate evidentă și în promovarea unei politici culturale, punând accent pe transmiterea unui mesaj important pentru acele vremuri – „neatârnarea” Moldovei. În timpul domniei sale, activitatea ctitorească dobândește din nou statutul pe care îl avea în vremea tatălui său, fiind cunoscut faptul că în perioada dintre cele două domnii, 1504-1527, cu o excepție, toate ctitoriile ridicate sunt boierești.
Atunci când vorbim despre o continuitate a stilului moldovenesc vis-a-vis de Mănăstirea Moldovița este ineteresant de observat mai în ansamblu stilul de acțiune al lui Petru Rareș. S-ar părea că ctitoriile sale trebuie să rivalizeze în măreție cu tot ce se reușise înaintea sa, încercându-se a se da o replică ctitoriilor ștefaniene, acest act neînsemnând neapărat o întrerupere privind continuitatea unui stil, ci mai degrabă, încercarea abordării unui stil arhitectural care să păstreze anumite elemente ale clasicului moldovenesc, dar care, totuși să fie nou.
Un alt lucru interesant de observat atunci când vorbim despre ctitoriile lui Petru Rareș este influența pe care cea de-a treia soție a sa, Elena Ecaterina, descendentă a familiei Brankovic, a avut-o asupra domnitorului în materie culturală. Se știe că Petru Rareș nu a ridicat nici măcar o biserică până în 1530, când s-a căsătorit cu aceasta, Elena Ecaterina având o înaltă educație și un simț artistic dezvoltat și nefiindu-i străină moștenirea culturală slavo-bizantină, stil ce va fi reflectat și în ctitoriile lui Petru Rareș. Cât îl va fi influențat soția sa pe domnitorul Petru Rareș nu vom ști niciodată, însă avem certitudinea că în vremea lui Petru Rareș arta creștină moldovenească a atins un apogeu , prin frescele bisericești, atât interioare, dar mai ales, exterioare, cu atât mai mult cu cât sârbii au o pictură bizantină impresionantă, dar nu exterioară, de unde și unicitatea ctitoriilor ortodoxe moldovenești.
Se va încerca, deci, o abordare a stilului clasic moldovenesc privind Mănăstirea Moldovița sau se va adopta un stil nou?
Actuala mănăstire a fost ridicată de Petru Rareș pe locul unde se mai aflau doar niște ruine ale fostei biserici Moldovița, ridicată de Alexandru cel Bun, atestată între 1402-1410 în documente, dar afectată din cauza unei alunecări de teren. Petru Rareș va ridica noua Moldovița mai la șes de vechea biserică, în anul 1532, închinând-o aceluiași hram ca și predecesorul său la tron, Alexandru cel Bun – „Buna Vestire”, după cum mărturisește pisania săpată în piatră în limba slavonă, așezată în stânga intrării, pe fațada sudică a bisericii. În aceeași perioada, mănăstirea este fortificată , fiind împrejmuită cu ziduri și turnuri de apărare, fiind așezată strategic la granița Moldovei cu Ardealul unguresc. Zidurile mușatine se mai păstrează și azi, cu excepția celui de pe latura estică, iar dintre cele cinci turnuri de apărare, Moldovița mai păstrează azi doar trei.
Arta bisericească din vremea lui Petru Rareș va fi consacrată ca fiind unică și impresionantă prin picturile exterioare, acestea fiind mai importante și decât arhitectura bisericii, cele mai bine păstrate astfel de fresce exterioare fiind la Mănăstirea Moldovița.
