Vizitează cu Măriuca

Mănăstirea Sucevița


Mănăstirea Sucevița – un monument atins de suflul nou al modernității?


        Trecuseră deja câteva decenii bune între ctitoria lui Petru Rareș și ctitoria Movileștilor, căci aceștia sunt cei care ridică Biserica Sucevița, în 1581. Această perioadă de câteva zeci de ani a fost suficientă pentru a permite modificarea din punct de vedere arhitectural și artistic, dar, mai ales, schimbări de mentalitate, cu atât mai mult cu cât și contextul era unul diferit. Aici, la Sucevița, apar multe elemente noi, atât teme, cât și interpretări, astfel încât monumentul poate fi încadrat în altă categorie artistică decât Moldovița despre care vorbeam anterior. Sucevița este pictată într-un moment de tranziție de la medieval la modern, și, în fapt, putem afirma chiar că biserica deja nu mai respectă canoanele artistice ale secolelor clasicului moldovenesc din veacurile XV-XVI, ci că poate fi încadrată deja în noua arta ce avea să se dezvolte în secolele XVII-XVIII.

           

          Propaganda antiotomană a lui Petru Rareș luase de ceva timp sfârșit, iar Movileștii, ca „oameni noi” , au o cu totul altă mentalitate, alte valori, alte idealuri. Astfel că tot ce caracteriza luxul și opulența perioadei, bogățiile exorbitante, bijuteriile, diamantele, rubinele, fastul, toate acestea nu permiteau ca ctitoria Movileștilor să fie mai prejos. Deja trecem într-o perioadă în care esteticul începe să conteze mai mult.


          

20.04.2022

             Astfel, la Sucevița vom întâlni multe inovații artistice și arhitecturale, dar și rămășițe ale gândirii tradiționale, temele cu caracter religios care au rămas prestigioase încă din vremea lui Ștefan sau a lui Petru Rareș. Biserica va păstra, deci, stilul arhitecturii moldovenești, care este, în fapt, o îmbinare armonioasă a elementelor de artă bizantină și gotică, la care se adaugă si elemente ce țin de arhitectura vechilor biserici din lemn din Moldova, dar va aduce și o parte din noul stil artistic ce abia începea să se dezvolte și care va atinge apogeul în secolele următoare.

Contextul în care a putut fi realizată Sucevița - așa cum o știm astăzi


             Inițial, în 1581, familia Movileștilor a ridicat o biserică mai modestă, dar care în timp a devenit ceea ce știm noi că este Sucevița, iar acest lucru s-a întâmplat datorită venirii la tron, în 1595, a lui Ieremia Movilă. Acesta adaugă bisericii două pridvorașe, amplasate la intrarea în Biserică, pe latura nordică și pe latura sudică. Mai adaugă turnuri și ziduri pentru a-i oferi aspectul de cetate medievală, dar și o casă domnească și chilii pentru călugări. Important de reținut este faptul că tot în timpul domniei lui Ieremia Movilă, biserica este pictată atât pe interior, cât și pe exterior.

    Temele abordate la Sucevița sunt aceleași despre care discutam la Moldovița?


    Cu siguranță, nu! Desigur că se vor păstra anumite teme și motive, dar unele dintre cele mai cunoscute teme abordate la Moldovița for fi înlocuite complet la Sucevița. De pildă, Asediul Constantinopolului, care era una dintre cele mai importante reprezentări în timpul lui Petru Rareș, pe ctitoria Movileștilor nu se regăsește. În locul lui, apare, în schimb, Pocrovul, reprezentând-o pe Maria cu o manta ocrotitoare, element împrumutat din pictura bisericească rusească, de această dată. Se păstrează, în schimb, Imnul Acatist, însă de această dată, Fecioara Maria este adorată de întregul univers.

    Tot de elementul rusesc, despre care vorbeam mai devreme ca fiind, de asemenea, ceva nou, ține și compoziția trinitară Fiule Unule născut.

      Un alt aspect interesant este atenția cu care anumite scene biblice din Vechiul Testament, sunt pictate, cu detalii amănunțite, nemaiîntâlnite până atunci, începând cu Geneza și până la legenda vieții și a faptelor lui Moise, ca și unele alegorii inspirate din Proverbele lui Solomon.

      Dintre temele tradiționale sunt păstrate unele, dar și acestora li se aduc modificări, de exemplul, Deisis, unde apare în locul lui Hristos, Treimea. Acest aspect al trinității apare tot mai des în simbolurile Suceviței, ca reacție la atacurile împotriva acestei dogme fundamentale a Treimii.

      Dar schimbarea nu se petrece doar la nivel de teme și de mentalitate, dar și la modul de expunere și de structurare. La Sucevița apar o mulțime de scene, o mulțime de personaje de mici dimensiuni, care aproape amintesc de „livres d'heureus”, este abordat un stil miniatural, fărămițat, lipsit de monumentalitatea Moldoviței lui Petru Rareș.

      Pictura de la Sucevița este înclinată spre narațiune, configurând scene complete din viețile unor sfinți precum: Sf. Pahomie, Sf. Ioan cel nou de la Suceava, Sf. Ierarh Nicolae, Viața lui Moise etc. prezentate cu scop educativ.

       O altă frescă-simbol de la Sucevița, care merită amintită este Scara virtuților, aflată pe fațada de nord, impresionantă prin amploarea și contrastul dintre ordinea îngerilor și haosul iadului, fiind redată lupta dintre Bine și Rău și încercarea omului de a păși spre perfecțiune.

       Pe pereții celor trei abside, în șapte registre, este prezentată Rugăciunea tuturor sfinților, temă unică în arta creștină ortodoxă, creație a școlii de pictură din Moldova.

     Regăsim și Arborele lui Iesei, pe fațada sudică, având la bază filosofii antici, Acatistul Maicii Domnului, Rugul în flăcări și Acoperământul Maicii Domnului

Sucevița, un fenomen barocizat?


        Cu toate că Moldova nu a cunoscut o reformă propriu-zisă, societatea moldovenească nu era departe de zone în care Reforma prindea amploare, de aceea se dorește încercarea unei Contrareforme preventive, deci la Sucevița trebuie să vorbească formele, care să prezinte un conținut bogat, elemente rafinate și elegante, un soi de exuberanță care să transmită un mesaj puternic. Cu alte cuvinte, o barocizare a artei moldovenești, o propagandă a Contrareformei prin artă. De aici se explică cum de un program prin excelență monastic, de la care ne așteptam la mai multă rigiditate artistică și sobrietate, apare atât de viu colorat și atât de dinamic.

       Sucevița aduce cu sine numeroase fenome noi, printre care și comicul detaliilor. De pildă, interesantă este scena Exodului, ce ilustrează zicala „a plecat cu cățel și cu purcel”, zugravul pictând la propriu, căței și purcei.

      Până și în privința tabloului votiv regăsim o inovație, anume numărul de 10 al personajelor, nici un alt tablou de acest gen nemaiavând atâtea personaje.


Astfel, putem înțelege că odată cu Sucevița se încheie un ciclu și se face tranziția către un stil cu totul nou în artă și în arhitectură și începem să ne luam rămas-bun de la superbele picturi exterioare, care nu vor mai fi niciodată la fel ca cele din perioada de glorie a artei moldovenești.

Vrei să fii la curent și cu alte informații de acest gen?


- Te invit să te abonezi la newsletter, dând click aici!

Alte articole similare care s-ar putea să-ți placă:


Moldovița
Hurezi
Catedrala Încoronării, Alba Iulia